M-am gândit mult dacă sa scriu acest articol și pana la urma, de ce nu? De când am devenit mămică și chiar de când eram insarcinata, am primit foarte multe “sfaturi”, care mai de care, normal, toate veneau în sensul bun, dar cu uimire ma gândesc și acum cate prosti ne pot trece prin minte și cate aberați auzim, poate chiar zilnic…. Exista tot felul de “reguli” de care ar trebui sa ținem cont sau NU! Când ești pentru prima data mămică, cei din jurul tău, au impresia ca nu știi nimic, ca habar nu ai ce inseamna sa fi mama și cu ce se mănâncă, de parca ei ar fi știut. Normal ca nu se mai gândesc ca și ei au trecut prin aceiași perioada, primul copil, prima băita, primul schimbat e.t.c Din acest motiv toți se grăbesc sa ofere tot felul de sfaturi, bune sau nu, în cunoștință de cauza sau nu, toți din jurul nostru simt nevoia acuta sa îți ofere sfaturi, pur și simplu, nu stau sa se gândească ca nu le-ai cerut, ca poate nu ai nevoie sau pur și simplu nu este cazul, ei ti le ofera, ca sunt prieteni, rude, colegi, îți oferă multe sfaturi și mai ales păreri. Sfaturile primite fac parte dintr-o gama larga și foarte diversificata, cum să-ți crești copilul, ce să-i dai sau ce sa nu-i dai sa mănânce, cum să-l îngrijești, cum să-l îmbraci când ieși cu el , când ploua, bate vântul, ce să-i faci celui mic când răcește, tot felul de leacuri e.t.c

Un lucru este sigur, clar nu ai cum sa le stii pe toate și puțin ajutor ii este necesar oricăreia dintre noi, dar cred ca e mai important sa ne ascultam instinctul de mame și dacă vrei sa ți cont de sfaturile primite de la cei din jur, inainte sa le aplici gândește bine informația primita, analizeaza și abia după aplica. Eu mi-am creat un obicei, când tot primesc informații și sfaturi de la cunoscători, inainte sa le aplic, le trec printr-un filtru, încerc sa gândesc ceea ce fac înainte sa aplic, analizez situația, cred eu ca e mai bine asa.

De când am devenit mămică, am auzit tot felul de sfaturi, păreri și cele mai multe dintre ele neinspirate și fără pic de logica și din acest motiv m-am hotărât sa scriu acest articol.

Pentru ca sunt mămică, dar în același timp am și doi catei, care la rândul, lor sunt tot copii mei, voi începe cu acest subiect.

1. “Dacă ai de când sa faci un copil, trebuie sa renunti la catei“

Multe persoane au impresia ca un animal în preajma unui bebeluș este o tragedie. Explicațiile încep, are par și-l inhalează copilul, microbi și se îmbolnăvește copilul și cate și mai cate, dar nicio persoana cu aceasta gândire nu se gândește ca animalul de companie se poate înțelege perfect cu copilul? Ca un animal în preajma unui copil poate fi chiar benefic? Eu din propria experienta spun ca expunerea celor mici la animalele de casa, în cazul nostru, catei, le poate întări imunitatea, poate scădea riscul unor alergii destul de neplăcute și un lucru important, cel puțin pentru mine, este comportamentul celui mic fata de animale și nu numai. Multe persoane se mai gândesc la reacția animalului atunci când apare copilul, normal, majoritatea se gândesc ca animalul va avea o reacție negativa, neștiind ca animalele sunt atât de inteligente în cat își dau seama de anumite schimbări și ce urmează sa se întâmple si asta inainte sa apare copilul în viata lor și a noastră, astfel ca atunci când cel mic ajunge acasă, animalul de companie este pregătit pentru a-l primi.

2. “Sa nu scoti nou-nascutul din casa in prima luna“