Am citit mult despre somnul bebelușului, cum să-l obișnuiești sa doarmă singur, în patul lui, camera lui. Am citit despre toate astea când încă eram gravida, suna totul bine, ușor și nimic imposibil, dar cum niciodată socoteala de acasă nu se aplica nicăieri, cam asa a fost și în cazul nostru. Normal ca i-am cumpărat pătuț, saltea cu cocos și nu știu mai ce, tot felul de lucruri frumoase, jucării speciale pentru pătuț, totul era de vis :). Bb a știut din prima clipa ceea ce vrea și ceea ce voia nu era sa doarmă în pătuțul lui, nu a dormit în pătuț mai mult de 24 h, și când spun 24 h ma refer la reprize a cate 30 de minute în zile diferite :)). În prima noapte acasă a dormit în bratele tatălui lui, pe pieptul lui, se simțea perfect și era foarte liniștit în momentul în care încercai să-l miști, nu spun sa ajungi sa- l pui în pătuț ci doar sa-l miști, parca avea un buton care se activa și inevitabil începea sa plângă. Dacă îmi aduc bine aminte, cred ca asa a dormit bb al nostru câteva zile, pana ne-am dat seama ca noi mult nu putem sa o ducem asa. Am încercat din nou varianta cu pătuțul lui, a funcționat câteva seri, dar doar câteva seri. Ziua nu prea dormea, avea câteva reprize de somn, fiecare repriza a cel mult o ora, aveam zile când nu dormea decât în brate. Nu de puține ori ne-am întrebat dacă greșim noi undeva? E cava ce nu facem bine? Sărim peste ceva? Întrebări care bineînțeles au rămas fără răspuns.  Pana pe la trei luni  jumatate, bb a dormit pe canapea, doar pe canapea, era singurul loc unde dormea. Am avut noroc, norocul meu a fost ca avem doua canapele în sufragerie, asa eu am dormit pe una și bb pe una :).  Când bb a început sa se întoarcă și sa se deplaseze, a intervenit problema, nu mai puteam dormi pe canpea. Incercand sa gasesc variante pentru somn, mi- a venit ideea sa lipesc patul lui de patul mare, sa dau jos grilajul patului și sa vedem ce iese. A fost in regula o perioada, am dormit bine, mi-a fost și mie mult mai ușor, fiind aproape de el ajungeam mult mai repede la el să-i dau apa, suzeta. Am dormit asa o perioada, pana s-a prins el ca dacă se învârte de doua ori e fix în patul mare, lângă mine, ceea ce era perfect pentru el ;). Da, normal, după cum va puteți imagina, patul lui a rămas loc de joaca iar somnul era in patul mare, cu mami. Nu ma pot plânge, el doarme mai liniștit, eu linistita ca sunt lângă el și îmi e mult mai ușor noapte când cere apa ori își pierde suzeta. Aaa și încă ceva, foarte important, bb a dormit doar pe burtica, din prima zi. Nu a suportat niciodată sa stea cu fata în sus, nici măcar când îl țineam în brate sa-l linistesc. Cat a fost mic doar pe burtica dormea. Îmi aduc aminte și acum, ieșam cu el în parc și ca orice bebeluș trebuia sa facă nani iar singura poziție în care adormea era pe burtica, îl întorceam în landou , făceam o tura de parc și dormea liniștit.  Cel mai amuzant era când trecea cineva pe lângă noi și na, se uitau sa vadă bebelusul și când colo se vedea un curulet de bebelus :))). Eu cred ca fiecare bebelus/copil are ritmul lui, programul lui personaliza si ca nici unul nu e ca altul, fiecare e special, deosebit in felul lui. Fiecare dintre noi avem ritmul nostru, asa si ei, tot oameni sunt si ei, sunt omuleti nostri si de cand apar in viata noastra, ritmul si programul nostru este in functie de omuleti nostri :).